Ce?
Distribuția duală are loc atunci când un furnizor vinde bunuri sau servicii atât direct cât și prin intermediul unor distribuitori independenți, concurând astfel cu acești distribuitori independenți pe piața din aval. Un exemplu clasic ar fi cel al unui producător al unei mărci de îmbrăcăminte care vinde respectivele haine în magazinele proprii dar se bazează și pe vânzători cu amănuntul independenți care vând hainele în magazinele lor.
Distribuția duală nu este, nici pe departe, un fenomen nou. Încă din 2010, sistemul era aplicat de producători din motive diverse: pentru a da un exemplu distribuitorilor lor independenți prin așa-numitele „magazine-emblemă”, pentru a oferi o clienților finali o alegere mai largă, etc. Distribuția duală a devenit însă tot mai importantă în ultimii zece ani datorită creșterii importanței vânzărilor online.
Utilizarea tot mai frecventă a distribuției duale a determinat Comisia Europeană să analizeze dacă actualul cadru juridic mai este adaptat la condițiile de piață astfel cum s-au schimbat dar a determinat și actorii interesați să indice anumite probleme ale acestui cadru juridic. Aceasă alertă de numărătoare inversă discută despre extinderea excepției privind distribuția duală la vânzătorii angro și la importatori. Alerta de numărătoare inversă nr. 16 se va concentra în mod specific pe pragul de cotă de piață pentru distribuția duală care a fost introdus în textele propunerilor publicate în iulie 2021. În fine, alertele de numărătoare inversă nr. 17 și 18 vor analiza schimbul de informații în contextul distribuției duale.
Acum?
Regulamentul actual de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale („VBER”) se aplică acordurilor verticale, acestea fiind înțelegeri sau practici concertate între două sau mai multe întreprinderi care acționează, în ceea ce privește scopul înțelegerii sau a practicii concertate, la nivele diferite ale lanțului de producție sau distribuție (art. 1(a) VBER).
Pe cale de consecință, art. 2(4) VBER stabilește că exceptarea pe categorii nu se aplică acordurilor verticale între întreprinderi concurente. Cu toate acestea, există o excepție în ceea ce privește distribuția duală „atunci când întreprinderile concurente încheie între ele un acord vertical nereciproc și dacă:
a) furnizorul este un producător și un distribuitor de bunuri, în timp ce cumpărătorul este un distribuitor și nu o întreprindere concurentă care acționează în calitate de producător, ori
b) furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, în timp ce cumpărătorul furnizează bunurile sau serviciile sale la nivelul comercializării cu amănuntul și nu reprezintă o întreprindere concurentă la nivelul comercial la care își achiziționează serviciile contractuale.”
Așadar, conform regulilor acum în vigoare, excepția nu se aplică tuturor formelor de distribuție duală. Excepția prevăzută de art. 2(4)(a) VBER nu se aplică decât în cazurile în care furnizorul este atât producător cât și un distribuitor al bunurilor. În consecință, importatorii și vânzătorii angro care nu sunt producători nu pot beneficia de exceptarea pe categorii atunci când concurează cu distribuitorii lor independenți pe piața din aval.
Regula dezavantajează astfel mai ales jucătorii mai mici de pe piață. Realizarea integrării verticale este mai la îndemână actorilor de pe piață care au resurse financiare mai mari. Pe de altă parte, producătorii mai mici vor utiliza, mai probabil, importatori și vânzători angro independenți, pentru a-și împărți riscul financiar. În practică, asta duce la un tratament diferit al unor acorduri verticale similare. În aceeași rețea de distribuție, VBER se va aplica doar unor acorduri verticale și nu altora, chiar dacă aceste acorduri conțin aceleași condiții contractuale.
Să ilustrăm practic această situație cu un exemplu. Să presupunem că un producător finlandez de autoturisme dorește să distribuie modelele sale în Olanda și Spania. În Spania, producătorul are o subsidiară (importatorul A) care va importa autoturismele. În Olanda, pe de altă parte, producătorul va utiliza un importator independent (importatorul B). Atât importatorul A cât și importatorul B au înființat câte o rețea de distribuție selectivă. Dacă atât importatorul A cât și importatorul B acționează și la nivelul vânzării cu amănuntul (de exemplu pentru că vând direct consumatorilor finali mai mari sau pentru că au propriile lor reprezentanțe), doar rețeaua de distribuție selectivă a importatorului A va beneficia de exceptarea pe categorii (deoarece acesta formează o entitate economică unică cu producătorul). Pe de altă parte, aceleași acorduri de distribuție ale importatorului B nu vor fi acoperite de exceptarea pe categorii. Însă, dacă importatorul B s-ar abține de la a vinde direct (ceea ce, paradoxal, ar reduce oferta și concurența), acordurile sale de distribuție selectivă ar fi acoperite de exceptarea pe categorii.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Din cauza problemelor identificate mai sus, propunerea de VBER stabilește la art. 2(4)(a) că exceptarea se aplică acordurilor verticale nereciproce între întreprinderi concurente dacă furnizorul este un producător, vânzător angro sau importator și un distribuitor al bunurilor, în vreme ce cumpărătorul este un distribuitor și nu un concurent la nivelul producției, vânzării angro sau importului. Astfel, excepția de la regula că VBER nu se aplică acordurilor verticale între întreprinderi concurente este extinsă și cu privire la vânzătorii angro și importatori.
În practică?
Deoarece cumpărătorul trebuie să nu fie un concurent la nivelul producției, vânzării angro sau importului, părțile nu pot să se concureze decât la nivelul vânzării cu amănuntul. Pe cale de consecință, un producător integrat și ca importator/vânzător angro și care, de exemplu, desemnează un importator/vânzător angro independent într-un alt stat, nu poate beneficia de exceptare pentru acea desemnare. Pe de altă parte, acordurile de distribuție încheiate între importatorul/vânzătorul angro independent și dealerii independenți cu care acesta concurează ar fi acoperite de exceptare.
Evaluare?
Comisia Europeană a răspuns solicitării actorilor interesați de a extinde sfera de aplicare a excepției prevăzută de art. 2(4)(a) VBER la importatori și vânzători angro (în ceea ce privește acordurile lor din aval). Această extindere este, în mod cert, o schimbare lăudabilă care, într-o anume măsură, reduce tratamentul diferit al unor acorduri verticale similare dar, așa cum rezultă cu claritate din exemplul de mai sus, Comisia Europeană nu a oferit o soluție a întregii probleme. Încă nu toate acordurile verticale din aceeași rețea de distribuție vor putea beneficia de siguranța juridică pe care o aduce exceptarea pe categorii.
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |
